Quo vadis … radio ?

Desi, al doilea razboi mondial si-a pus amprenta, in sensul incetinirii evolutiei radiofoniei, totusi, in anii imediat urmatori, lucrurile s-au schimbat radical. Asistam, dupa anul 1945, la o adevarata revolutie in radioelectronica, coroborata cu marile descoperiri in domeniu: tuburile speciale, tranzistorul care a schimbat lumea, circuitele electronice speciale s.a.

Se pregatea, astfel, intrarea intr-o noua era: ERA SEMICONDUCTOARELOR, DIVERSIFICARII RADIOCOMUNICATIILOR si a PROGRESULUI TEHNOLOGIC DE VARF. Intre acestea, radioul, ca mijloc de culturalizare in masa, cunoaste o evolutie rapida, in special, in ceea ce priveste performantele tehnice: sensibilitate, selectivitate, fidelitate, tipuri de modulatie etc.

Asigurarea acestor performante din punct de vedere tehnic a fost posibila, in tara noastra, prin infiintarea mai multor fabrici si uzine si trecerea la productia de serie a diferitelor componente active si pasive, precum si a altor elemente de circuit specifice radioreceptoarelor.

Evolutia proceselor tehnologice in domeniul radioului a asigurat, pe de o parte, atat fabricarea diversificata a aparatelor de radiodifuziune, cat si a exportului. Paralel cu acestea se demareaza si activitatea de productie a echipamentelor de radiocomunicatii profesionale de catre marile intreprinderi: Electronica, ICRET, ICE, ICSITE, IEI, IEMI si altele.

Cu tot decalajul tehnologic (in urma) al industriei electronice romanesti fata de alte tari din Europa, s-a reusit ca intr-un interval relativ scurt de timp, sa se ajunga la implementarea unor tehnologii superioare care au permis dezvoltarea impetuoasa a productiei autohtone de aparate radio si echipamente profesionale de inalta clasa.