Din istoricul telegrafiei fără fir – T.F.F.
NOTĂ – Articol preluat din revista Radio UNIVERSUL nr. 92 din 19 iulie 1936, pagina 7
File din Istoria radiocomunicaţiilor
1 Iulie 1913…
În această zi, în urmă cu 102 ani, intra în vigoare “Convenţiunea radiotelegrafică internaţională” de la Londra şi “Regulamentul de serviciu” anexat acesteia.
Deşi ar fi fost de aşteptat, internetul nu găzduieşte prea multe amănunte despre acest eveniment, în ciuda existenţei multor pagini cu subiecte de profil. Conţinutul documentelor epocii le putem afla doar din paginile îngălbenite de vreme ale unor cărţi găsite doar prin sipete prăfuite ori pe rafturile unor biblioteci aproape uitate.
La data de 5 iulie 1912 este semnat la Londra Protocolul final al Conferinţei pentru adoptarea “Convenţiunii radiotelegrafice internaţionale”.
Evenimentul are loc după aproape trei luni de la lansarea de pe vasul “Titanic” în dimineaţa zilei de 15 aprilie 1912, între orele 00.15 si 02.17, a CQD-urilor de alarmă în cod Morse (Close Quarters Defense), respectiv a celui de-al doilea S.O.S. din istoria marinei, după ce primul CQD consemnat fusese lansat de pachebotul englez “Republic” după coliziunea cu vasul “Florida” la data de 23 ianuarie 1909.
Printre cele 44 de state semnatare ale Protocolului final al conferinţei se număra şi România, reprezentată la vremea respectivă de către C. Boerescu.
Convenţiunea defineşte noţiuni precum “staţiunea telegrafică de ţărm” şi “staţiunea telegrafică de bord”, interconectarea lor în reţele radiotelegrafice, taxe şi reglementări privind taxarea telegramelor şi organizarea serviciilor de corespondenţă precum şi o serie de proceduri de lucru în special în caz de pericol.
Regulamentul anexat cuprindea următoarele părţi:
1. Organizarea staţiunilor radiotelegrafice
2. Durata serviciului staţiunilor
3. Redactarea şi depunerea telegramelor
4. Taxarea
5. Perceperea taxelor
6. Transmiterea radiotelegramelor
a) Semnale de transmitere;
b) Ordinea de transmitere;
c) Chemarea staţiunilor radiotelegrafice şi transmiterea radiotelegramelor;
d) Răspunsul de primire şi sfârşitul lucrului
e) Îndrumarea radiotelegramelor
7. Predarea radiotelegramelor la destinaţie
8. Radiotelegrame speciale
9. Arhive
10. Detaxe şi rambursări
11. Contabilitate
12. Birou internaţional
13. Transmiteri meteorologice, orare şi altele
14. Dispoziţiuni “osebite”
Sunt de remarcat o succesiune de aspecte tehnice privind :
1. Reglementarea utilizării cu stricteţe a frecvenţelor de lucru, definite pe atunci prin lungimea de undă:
Pentru corespondenţa publică erau precizate două lungimi de undă: 300 m, respectiv 600 m ( care corespund frecvenţelor de 1 MHz, respectiv 500 kHz, aflate în gama undelor medii ).
Pentru corespondenţe “însemnate” era prevăzută lungimea de undă de 1800 m ( corespunzătoare frecvenţei de 166,6 kHz, aflată în gama undelor lungi )
Semnalele destinate a determina poziţia vaselor trebuiau să utilizeze lungimi de undă mai mici de 150 m (corespunzătoare frecvenţei de 2 Mhz, aflată în gama undelor medii ).
a)Viteza (“iuţeala” – cum era definită pe atunci / n.a.) de transmitere minimă era cerută ca fiind de minimum 20 de cuvinte pe minut, un cuvânt fiind socotit ca fiind alcătuit din 5 litere.
b) Raza minimă de acţiune a unei staţiuni telegrafice era reglementată ca fiind de 15 mile marine, în condiţiile în care puterea de emisie nu trebuia să depăşeasca 50 W, exceptându-se cazurile de ” pericol pe mare”.
Trebuie avut în vedere faptul că la acea vreme aparatura de radiotelegrafie utiliza principiul producerii undelor electromagnetice cu ajutorul scânteilor declanşate prin descărcări electrice, unele aparate încă utilizând de-a dreptul descărcarea directă a antenei prin scântei ( plain aerial ). Este de la sine înţeles că randamentul unor astfel de procedee era foarte scăzut. (n.a.)
Schema de principiu a unei astfel de aparaturi este ilustrată în figura 1, iar funcţionarea acesteia este prezentată într-o scurtă descriere în ANEXA 1.
La cealaltă extremă privind puterea, Regulamentul de serviciu al Convenţiei recomanda utilizarea unei puteri de 1 kW numai atunci când vasul se afla la o depărtare de minimum 200 mile faţă de ţărm. ( 1 milă marină = 1,852 km, 1 milă terestră =1,609 km)
Regulamentul consfinţeşte utilizarea codului Morse Internaţional, fiind poate prima consemnare oficială a utilizării unui cod într-un tip de radiocomunicaţie.
Tot acest regulament stabileşte în articolul XXI semnalul care se emite în caz de pericol, celebrul S.O.S. – valabil chiar şi în zilele noastre, precum şi procedura, importanţa şi implicaţiile majore ale acestuia. Aceasta este prima atestare la nivel internaţional din istoria comunicaţiilor cu privire la recunoaşterea şi tratarea unică a respectivului apel.
Mai mult decât atât, în anexa articolului XXII din regulament ia fiinţă lista cu prescurtări întrebuinţată în transmiterile telegrafice, care va fi utilizată pretutindeni, inclusiv în radiocomunicaţiile militare. Ea a fost completată în decursul anilor, dar este valabilă încă şi astăzi, şi este cunoscută sub celebra denumire de CODUL Q.
Acest instrument aproape uitat şi îngropat de alte coduri ce aveau să completeze tehnica de telecomunicaţii, precum codurile corectoare de erori, ori alte roade ale înaltei tehnologii a prezentului, mai este utilizat şi astăzi în unele comunicaţii din lumea radioamatorilor şi încă mai stârneşte fiori nostalgici transmisioniştilor de formaţie veche …
Dacă multele descoperiri ale ştiinţei din domeniul radiocomunicaţiilor ar fi rememorate, alături de toţi pionierii acestui domeniu – fie ei inventatori sau simpli promotori ai acestei frumoase meserii – presimt că, într-o bună zi, toate acestea se vor vrea consemnate într-o disciplină proprie, care mai devreme sau mai târziu va trebui recunoscută ca o “Istorie a radiocomunicaţiilor” ce este. …
Şi merită a se chema astfel…
Iar noi românii, ca în multe alte domenii, păstrăm şi o asemenea tradiţie ………..Şi ar fi păcat să uităm asta…
ANEXA 1
Principiul de funcţionare a aparaturii de telegrafie fără fir de la începutul secolului XX
Schema de principiu prezentată în figura1 stătea la baza fabricării aparaturii de telegrafie fără fir, aflată în serviciu în perioada primului război mondial.
Deşi schema pune in evidenţă fenomene si principii cu caracter fundamental, unele componente ale acesteia se mai bazau încă pe unele teorii neexplicate pe deplin la acea vreme, cum ar fi “teoria de funcţionare a valvei de oscilaţiune.”
Partea de transmitere utiliza un circuit oscilant de înaltă frecvenţă, cuplat inductiv cu antena şi format din condensatorul (I-6), bobina (I-9) şi înfăşurarea primară a transformatorui de cuplaj cu antena (I-7).
Pe perioada acţionării manipulatorului (I-1), condensatorul (I-6) se încărca de la o sursă generatoare de tensiune înaltă care era aplicată la bornele (I-4) ale eclatorului de limitare a acesteia.
Sursa era alcătuită din transformatorul ridicător de tensiune a cărui înfăşurare primară (I-2) era excitată cu tensiunea provenită de la alternatorul (I-G). La atingerea pragului de eclatare a eclatorului cu disc (I-5), condensatorul îşi descărca brusc energia pe bobine, ciclul de reîncărcare reluându-se, iar procesul fiind continuat până în momentul eliberării manipulatorului. Astfel era generat şi transferat în antenă un semnal de radiofrecvenţă în ritmul manipulării.
Discul de eclatare era conceput cu un număr de dinţi egal cu numărul de poli ai alternatorului, fiind dispus pe acelaşi arbore cu acesta, în scopul declanşării eclatării în momentul atingerii maximului tensiunii generate. Conceptia unui astfel de disc a fost rodul imaginaţiei celebrului inventator Marconi.
Eclatorul salvator (E) avea ca scop împiedicarea scurtcircuitării semnalelor recepţionate prin înfăşurarea de transmisie către împământarea aparatului, în timp ce semnalul de emisie se putea propaga în antenă prin eclatarea stratului de aer a acestui dispozitiv. Protecţia intrării căii de recepţie împotriva semnalelor emise sau a celor provenite din descărcări electrice, era asigurată de către eclatorul micrometric (II-2), conectat la intrarea receptorului.
Partea de recepţie cuprindea un circuit oscilant acordat cu antena care era cuplat inductiv, printr-un transformator, la circuitul de detecţie. Cuplajul putea fi reglat în scopul obţinerii maximului semnalului recepţionat, prin rotirea bobinei primare a transformatorului, care era de forma sferică (II-4).
Semnalul indus în bobina (II-7) era detectat cu ajutorul unui detector cu vid (II-9), care la nivelul anului 1913 era denumit “valvă” şi reprodus direct într-o cască telefonică de impedanţă mare, sub forma unei succesiuni de tonuri, pentru a fi ascultate de către operator.
Se observă că atât circuitul de detecţie, cât şi circuitul de filament al valvei de detecţie, erau alimentate de la aceeaşi sursă de current continuu, prin două divizoare potenţiometrice (II-14) şi (II-15), din cursoarele cărora se putea stabili pragul de detecţie.
Este de menţionat faptul că în locul valvei se mai utiliza – fiind prevăzut ca alternativă – şi un detector cu cristal (II-10).
Detectorul cu cristal era un dispozitiv realizat din cristale de carborundum, siliciu, calcopirită zincată sau oxid de fier, materiale care erau dispuse între doi electrozi de cupru, funcţionând pe baza principiului conductibilităţii unipolare.
Acest dispozitiv era mai sensibil decât valva, dar prezenta instabilitate, pragul de detecţie necesitând reglaje repetate îndeosebi din cauza vibraţiilor, cum ar fi în cazul aparaturii de la bordul vaselor pe care erau instalate guri de foc, precum şi în cazul variaţiilor oscilaţiilor semnalelor recepţionate.
În schimb, deşi mai puţin sensibil, detectorul cu valvă a rămas preferat în construcţia aparaturii de la acea vreme, fiind incomparabil mai stabil la şocuri, variaţii ale oscilaţiilor cât şi la descărcările electrice.
Denumirea de valvă a detectorului cu vid este preluată de la denumirea din limba engleză (valve / valves), iar principial şi constructiv aceasta era ceea ce se va numi ulterior dioda cu vid.
Acest dispozitiv electronic a fost inventat de către fizicianul englez John Ambrose Fleming în anul 1904 şi se bazează pe principiul emisiei termoelectronice, principiu descoperit încă cu două decenii mai înainte de către Thomas Edison, care a brevetat descoperirea cunoscută sub denumirea de “efect Edison”, dar care la vremea respectivă nu a intuit aplicabilitatea practică a acesteia.
Pentru proprietatea acestui dispozitiv electronic de a permite trecerea curentului electric doar într-un singur sens, a fost denumit de către inventator “supapă de oscilaţie”, sau – pe scurt – valvă.
Pornind tot de la această valvă a fost inventat în anul 1907 de către Lee De Forest tubul cu trei electrozi, sau trioda, urmând ca în anii ce aveau să vină să ia amploare descoperirea şi altor proprietăţi şi aplicaţii ale tuburilor electronice cu vid, care pentru următoarea jumătate de secol aveau să revoluţioneze un nou domeniu în serviciul omenirii – ELECTRONICA.
…Undeva, în capătul prezent al acestui univers fascinant, ne aflăm noi, utilizatorii şi continuatorii mereu noului domeniu al comunicaţiilor.
Şi să nu uităm că şi de noi depinde ceea ce va urma ….
Bibliografie:
1. Căpitanul I. Stoenescu din Geniu – Noţiuni de telegrafie fără fir – Descrierea staţiunilor de telegrafie fără fir în serviciul armatei, Editura Socec&
2. N. T. Nămăești – Viața și opera lui Marconi, Editura Intelect, 1937
3. Documentare WIKIPEDIA.
Colonel inginer Gelu – Marius Popescu
Primele reglementări pentru radioamatorii de emisie
– Aprilie 1938 –
– Radio UNIVERSUL , Paști-1938 –
Decret-Lege privind emisiunile radio-electrice
din 27 aprilie 1938
ART. I. Emisiunile radio-electrice ale radio-amatorilor sunt permise numai în condițiunile prezentului decret-lege.
ART. II. Orice posesor al unui post de radio-emisiune e obligat să aibe o autorizație de instalare și folosință din partea ministerului de lucrări publice și comunicații, dată prin direcțiunea technică de lucrări publice și comunicații. Autorizația de instalare și folosință va fi elaborată de direcțiunea generală P.T.T. pe baza avizului comisiunei prevăzută de art. 9 din Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor șiposturilor radio-electrice și înaintată ministerului de lucrări publice și comunicații. Votul afirmativ al delegaților Marelui Stat Major și al Ministerului de Interne sunt absolut necesare pentru admisibilitatea cerută.
ART. III. Condițiunile generale technice și de exploatare sunt cele prevăzute în regulamentul internațional al radio-comunicațiilor, în aranjamentul de la Haga, precum și în celelalte aranjamente și convențiuni la care Statul român va adera în viitor. Ministerul lucrărilor publice și al comunicațiilor, prin direcția technică de lucrări publice și comunicații și prin direcția generală P.T.T. va controla respectarea acestor condițiuni.
ART. IV. Radio-amatorii, posesori de posturi de emisiune radio-electrică, autorizați potrivit dispozițiunilor prezentului decret-lege, nu au voe să facă nici un fel de emisiune cu caracter de radio-difuziune fără aprobarea prealabilă și în scris a Societății Române de radio-difuziune.
ART. V. Radioamatorii posesori ai unor astfel de posturi trebuie să aibe certificate de amatori obținute pe baza unor examene de capacitate. Regulamentul acestor examene se va fixa printr-o decizie ministerială dată de ministerul lucrărilor publice și al comunicațiilor. Candidații vor trebui să facă parte din societăți sau cluburi de radio-emisiune legal constituite.
ART. VI. Posesorii posturilor de radio-emisiune vor trebui să plătească în folosul administrației P.T.T. taxele ce vor fi înscrise în tariful P.T.T. Plata taxelor către administrația P.T.T. nu scutește pe radio-amatori de plata taxelor cuvenite Societății Române de radio-difuziune.
ART. VII. Candidații la examenul de radio-amatori vor plăti o taxă de examen ce se va fixa prin decizie ministerială. Taxele vor servi la plata jetoanelor comisiunei examinatoare.
ART. VIII. Contravenienților li se vor aplica penalitățile prevăzute de art. 17, art. 18 și 19 din Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor șiposturilor radio-electrice.
ART. IX. Posesorilor de posturi de emisiune de radio-amatori, cari vor permite manipularea instalațiilor lor la persoane ce nu au certificate de radio-amatori, li se vor retrage autorizațiile de instalare și folosință.
ART. X. Miniștrii noștri secretari de Stat la departamentele lucrărilor publice și al comunicațiilor și de justiție sunt însărcinați cu aducerea la îndeplinire a prezentului decret.
EXPUNEREA DE MOTIVE
Iată expunerea de motive a acestui decret-lege:
Emisiunile radio-amatorilor din întreaga lume au luat o desvoltare covârșitoare în ultimii 15 ani. În anul 1927 categoria acestor posturi de emisiune a fost nevoe să fie înscrisă în regulamentul internațional al radio-comunicațiilor de la Washington, iar în 1932 ea s-a încadrat mai strâns în noul regulament internațional al radio-comunicațiilor întocmit la Madrid. De altfel, din 1929, când s-a încheiat între state un aranjament particular la Haga, asupra normelor de funcționare a radio-emițătorilor amatori, în rețeaua lor internațională, România a aderat la acest aranjament.
Totuși nici până azi nu s-a reglementat la noi chestiunea amatorilor. În Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor șiposturilor radio-electrice din 1925, nu s-a prevăzut această categorie de emițători, pentru că existau încă la acea dată în țară. Azi ei sunt în număr destul de mare și cer intrarea în legalitate, deoarece legea de mai sus îi consideră clandestini, ca unii ce nu intră în categoriile fixate de lege.
Situația neclară actuală prezintă două mari inconveniente:
- Siguranța generală a Statului și Marelui Stat Major nu pot să controleze suficient activitatea acestor radio-amatori.
- Statul se privează de anumite venituri ce ar rezulta din taxele încasate pentru utilizarea eterului în comunicații radio-electrice, un monopol de stat, administrat prin direcția generală P.T.T.
Prin reglementarea acestor emisiuni nu numai că s-ar transforma cele două inconveniente de mai sus în avantagii, dar prin desvoltarea ce-ar lua-o această categorie de emițători, s-ar mai satisface și alte interese superioare ale statului:
- S-ar înmulți numărul technicienilor în radio-comunicații, cum și numărul operatorilor radio-telegrafici cu aptitudini de a descifra la ureche semnalele Morse. Armata, în special simte acut nevoia acestor specialiști, pe care nu are timpul necesar să-i formeze în timpul stagiului militar.
- S-ar înmulți numărul instalațiilor de emisiune și recepție pe unde scurte în toată țara, foarte utile în timpuri turburi, în caz de mobilizare.
- Formarea technicienilor specialiști în domeniul radio-comunicațiilor nu ar mai necesita cheltueli din partea Statului.
- Prin desvoltarea instalațiilor de emisiune se vor vinde și se vor găsi mai ușor pe piața noastră radiofonică piese și lămpi de emisiune. Stocurile respective vor fi foarte utile în caz de mobilizare.
- Desvoltarea legăturilor românești în rețeaua internațională a radio-amatorilor face o bună propagandă României în străinătate.
Având în vedere toate considerațiunile de mai sus, e foarte util să se completeze legea actuală a instalațiunilor radio-electrice, pentru a se reglementa chestiunea radio-amatorilor emițători.
CE ESTE și CE VREA amatorismul de emisie
– Radio UNIVERSUL, Crăciun 1938 –
Call Book ROMANIA – YR 5
1939
• YR5AA – Ing. Paul Popescu-Mălăiești, Str. Carol Davila 89, București VI
• YR5AAC – A.A.R.U.S.(Asociația Amatorilor Români de Unde Scurte), București VI
• YR5ABC – Cuibul nr. 15 al Cohortei de Străjeri – Tyras, Cetatea-Albă
• YR5AC – Slt. Nicolae Slonovschi, Str. Gh. Asachi 11, Iași
• YR5ACC – Liceul D.A. Sturza, Tecuci
• YR5AE – Nicolae Georgescu, Str. M. Eminescu 89, Predeal
• YR5AG – Aurel Grigoriu, Via A.A.R.U.S., București VI
• YR5AI – Alex. Sergiu, Str. Ing. Bălăceanu 2, București
• YR5AJ – Prof. Traian Elian, Str. Roșiori 23, Craiova
• YR5AK – St. Simionescu, Str. Cerna 41, București II
• YR5AL – I. Nerescu, Str. G. Marzescu 9, Dorohoi
• YR5AM – Ing Alexandru Macarescu, Str. Plevnei 1, Câmpina
• YR5AO – Gheorghe Lenghel, Foresta-Rom, Com. Agăș, Județul Bacău
• YR5AP – (ex OK1AP) – Anatol Poruznic, Regina Maria 36, Bălți
• YR5AQ – Stelian Giurescu, Gara Lipcani, Raionul Briceni
• YR5AR – Preot Ștefan Rusu, Com. Nădab 129, Județul Arad
• YR5AT – Anastase Trentea, Str. Slt. Andrei 14, Iași
• YR5AU – Mișu Feder, Str. Ing. Zablovscy 86, București II
• YR5AV – Ing. Valentin Călinescu, B-dul Lascăr Catargiu 20, etaj 2, București
• YR5AW – Lt. Mircea Nicolescu, Str. Gh. Asachi 10, Iași
• YR5AX – Ion Răduță, Str. Gen. Angelescu 49, București II
• YR5AY – Al. Bacci, Str. Sf. Niceta 15, București
• YR5AZ – Eugen Andreescu, Com. Capreni, Județul Dolj
• YR5BA – Constantin Ionescu Teișani, Stația T.F.F. Văcărești, București
• YR5BB – Ing. G. Benetaud, Str. Povernei 10, București
• YR5BC – Dimitrie Cantemir, Str. Romană 139, București III
• YR5BD – Slt. Barbu Demetrescu, Str. Mircea Vodă 31, Aiud, Județul Alba
• YR5BE – Radu Marian, Str. Păcurari 100, Iași
• YR5BF – Augustin Mityco, Str. Turda 9, București II
• YR5BG – Chirilă Luchian, Dir. Generală P.T.T., Serv. Instal. Telegrafice
• YR5BH – Mihail Gheorghiu, Str. Aviator Muntenescu 41, București III
YR5BI – Ioan T. Băjenescu, Str. Brândușa nr. 14, Craiova
• YR5BJ – Pandele Văideanu, B-dul Pache 74 bis, București IV
• YR5BK – Constantin Dobrovici, Str. Gen. Angelescu 39, București II
• YR5BL – Ioan Dunca, Str. Petru Rareș 49, Satu-Mare
• YR5BM – Iosif Galbacs, Str. Petre Pipoș 2, Arad
• YR5BN – Dumitru Enescu, Str. Zboina Neagră 51, București II
• YR5BO – Bobo C. Lazăr, Str. Gen. Angelescu 49, București II
• YR5BP – Constantin Kerekes, Str. Șt.O. Iosif 10, Brașov
• YR5BQ – Constantin Anicolaesi, Universitatea din Iași
• YR5BR – Slt. Mircea Lupeanu, Str. Dr. Bolcaș 13, Beiuș
• YR5BS – Ionel Ionescu, Com. Moțăței, Județul Dolj
• YR5BT – Marius Becherescu, Str. Cazărmii 1, Craiova
• YR5BU – Gheorghe Gutia, Str. Mihail Kogălniceanu 20, Sebeș, Județul Alba
• YR5BV – Mircea Rusu, Com. Nădab 129, Județul Arad
• YR5BW – Mr. Sontag, B-dul Mihail Ghica 224, București II
• YR5BX – Dumitru Georgescu, Str. Ștefan cel Mare 27, Giurgiu
• YR5BY – Raul Vasilescu, Str. Regele Carol II nr. 93, Ploiești
• YR5BZ – Prudențiu Zamfirescu, Str. G-ral Lahovary 89, București
• YR5CA – Spiridon Rădulescu, Com. Gornet-Cricov, Județul Prahova
• YR5CB – Raul Cristescu, Str. Iuliu Tetrat 21, București III
• YR5CC – Constantin N. Ionescu, Str. Prof. Ioan Ursu 37, București
• YR5CD – Constantin Dumitrescu, Str. Călugăreni 7, Sebeș, Județul Alba
• YR5CE – Gheorghe Pârvulescu, Serv. Tehnic al Jud. Prahova, Urlați
• YR5CF – Constantin Florian, Str. Trotușului 53, București
• YR5CG – Boris Sudacevscki, Str. Ipsilanti 12, Iași
• YR5CH – Constantin Haltrich, Str. Mihaiu Bravul 14, Galați
• YR5CI – Ion Cristovici, Str. Logofătul Tăutu 42, Craiova
• YR5CJ – George Anastasiu, Str. Romană 14, București III
• YR5CK – Victor Fotiade, B-dul Brătianu 9, București I
• YR5CL – Romeo Vlădoianu, Str. Eduard Grant 14 bis, București II
• YR5CM – Victor Antohi, Str. Ecoului 33, București
• YR5CN – Nicolae Cioc, Str. Pictor Grigorescu 3, București I
• YR5CO – Helga Conert, Str. Șoagarului 10, Sibiu
• YR5CQ – Ion Negrescu, B-dul Ferdinand 36, București
• YR5CR – Lt. Cezar Ionescu, Str. Dr. Severeanu 3, București
• YR5CS – Mircea Ionescu, Str. Palade 52 bis, București
• YR5CT – Rudolf Kunte, Str. Regina Maria 49, ap.1, Sibiu
• YR5CU – Vasile C. Pavel, Str. Aurora 7, Sighet
• YR5CV – Constantin Fleisher, Fundătura I. Lizeanu 6 bis, București
• YR5CW – Leonida Pascu, Str. Precupeții Vechi 6, București III
• YR5CX – Constantin Diaconu, Str. I.C.Brătianu 54, Craiova
• YR5CY – Mihail B. Lascăr, Str. Tansilvaniei 36, București II
• YR5CZ – Mihail Cerchez, Str. Lungă 13, Sibiu
• YR5DA – Alexandru Mitache, Str. Lunei 6, București
• YR5DB – Dezideriu Mityco, Str. G. Coșbuc 59, Arad
• YR5DC – Dinu Cristea, Centrul Radio Telegrafic Văcărești, București
• YR5DD – Demetru Dacălu, Str. I.G.Duca 74, Miercurea Ciucului
• YR5DE – Nicolae Bădulescu, Str. Crișana 18, București II,
• YR5DF – Lt. Mircea Vidrighinescu, Regimentul 90 Infanterie, Sibiu
• YR5DG – Iancu Cristea, Administrația Financiară Sibiu
• YR5DH – Siegfried Zimmermann, Str. Suroaia 9, București
• YR5DI – Ștefan Antonescu, Str. Urlații Vechi, Com. Urlați
• YR5DJ – Gheorghe Pisalca, Str. Armeană 15, Iași
• YR5DK – Radu G. Stamate, Str. Plăeși 11, Ploiești
• YR5DL – Sergiu Mateescu, B-dul Ferdinand 22, Iași
• YR5DM – Zeno Gropsianu, Str. Cantacuzino 8, Timișoara II
• YR5DN – G. C. Pavelescu, Str. Mărășești 1, Iași (Copou)
• YR5DO – Sztolar Eugen, Str. Rahovei 172, Arad
• YR5DP – Andrieș C. Petre, Calea Plevnei 224, București
• YR5DQ – Tudor T. Orzeanu, Str. Latină 4, București
• YR5DR – George Grigorescu, Str. Traian 215, Galați
• YR5DS – Gheorghe V. Ioan, Str. Medic Col. Mihalces 8, Galați
• YR5DT – Huch V. Alexandru, Str. Știrbei Vodă 85 (în alee), București
• YR5DV – Ilie Călin, Flotila 1 de Bombardament, Brașov
• YR5DW – Tănase Ivanov, Str. Mihai Viteazu 11, Satu-Mare
• YR5DX – Mia Silvia Zamfirescu, Str. G-ral Lahovary 89, București
• YR5DY – Teodorescu G. Mihail, B-dul A. Caracala 2, Caracal
• YR5DZ – Dumitrescu I. Grigore, Str. Berzei 37, Ploiești
• YR5EA – Dr. Vasile Chirtop, Câmpeni, Județul Turda
• YR5EB – Ing. Gheorghe Enescu, Com. Buturugeni, Județul Ilfov
• YR5EC – Emilian Nițulescu, Str. Manu Manta 73, Ploiești
• YR5ED – Iosif Mureșanu, Câmpeni, Județul Turda
• YR5EE – Ernest Boiu, Str. Friedenfels 20, Sibiu
• YR5EF – Lt. Traian Brătescu, Str. Mircea cel Mare 55, Satu-Mare
• YR5EG – Bonifaciu Hritovici, Str. Dr. Lister 39, București
• YR5EH – Mihail Sturza, Str. Avram Iancu 23, Sibiu
• YR5EI – Dan C. Ioanin, Școala de Aviație Cotroceni, București
• YR5EJ – Corneliu Cioc, Sanatoriul Geoagiu, Hunedoara
• YR5EK – Plutonier M. Budriman, Str. Principele Nicolae I, Aiud
• YR5EL – Pall Ștefan, Str. Dr. Vasile Lucaci 62, Brașov
• YR5EM – Dumitru Manea, B-dul Robert 10, Băneasa, Județul Ilfov
• YR5EV – Ion I. Niculescu, Str. Niculcea 50, București
• YR5FD – Lt. Florin Dinescu, Str. Buzești 69, București
• YR5FP – Florin Paraschivescu, Str. Lascăr Catargiu 5, Ploiești
• YR5GD – George Dobrescu, Str. Eliade Rădulescu 24, București
• YR5GJ – George Giurgea, Str. Academiei 14, București
• YR5GY – Guy Ionescu, B-dul Basarab 131, București II
• YR5HC – Constantin Honae, Str. Basarabiei 26, Timișoara
• YR5IC – Constantin Ionescu, Com. Moțăței, Județul Dolj
• YR5ID – D. Iancu, Str. Regele Carol II nr. 44, Bistrița
• YR5IE – I. Elian, Str. Plevnei 36, Câmpina
• YR5IG – Ernest Gross, Str. G-ral Angelescu 165, București II
• YR5II – E. Georgescu, Str. Piața Mică 3, Bistrița-Năsăud
• YR5IJ – W. Schmidt, Str. Șincai 2, Dorohoi
• YR5IS – Traian Ivan, Str. Avram Iancu 11, Sibiu
• YR5IT – Ion Pantea, Str. G. Velicu I nr. 31, București
• YR5IW – Ion Vrăbiescu, Com. Podenii Noi, Județul Prahova
• YR5IY – Iky Jarca, B-dul A. I. Cuza 67, București II
• YR5IZ – Ion Zaitz, B-dul Carol II nr. 7, București VI
• YR5JJ – Alexandru Niculescu, Str. Ileana Cosânzeana 50, București VI
• YR5JS – Jan Sefciuc, Str. Plăieșilor 12, Ploiești
• YR5KP – Corneliu Penescu, Calea Moșilor 115, București II
• YR5KW – ex (YR5CP) – Christian Panaitide, Str. Viitorului 110, București III
• YR5LJ – Mihail Jipa, Str. Aviator Sănătescu 53 bis, București
• YR5LM – Ing. Hans Ehrlich, Str. Alexandru Vlahuță 9, Sibiu
• YR5MB – Adalbert Magyary, Str. Gheorghe Ionescu 18, Arad
• YR5MC – Ing. Dumitru Ceaparu, Str. Cobălcescu 40, București II
• YR5MG – Ing. Grigore Andriescu, Str. Arcului 8, București I
• YR5MI – Căpitan Dumitru Ionescu, Str. Dr. Severeanu 28, București
• YR5ML – Liviu Macoveanu, Str. Alecu Russo 23, București III
• YR5MV – Vasile Manu, Str. Dr. Ciordaș 20, Oradia Mare
• YR5NC – Nicolae Constantin, Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara
• YR5NI – Ion Naidin, Str. Iuliu Maniu 40, Cluj
• YR5NM – Dr. Ion Militaru, Str. Virgil Pleșoianu 78, București II
• YR5NS – Aviator Gheorghe Haralambie, Str. Carol I nr. 38, Câmpina
• YR5OM – Lt. Octavian Moga, Str. Rimanoczy 7, Oradia Mare
• YR5OR – Geza Wenzel, Str. Aquila 39, București
• YR5OW – Elisabeta Ehrlich, Str. Alexandru Vlahuță 9, Sibiu
• YR5PA – Alexandru M. Popescu, Str. Prozerpina 9, București
• YR5PB – Petre Becherescu, B-dul Carol I nr. 88, Craiova
• YR5PC – Paul Ciocos, Aleea Ispășoiu 4-B, București V
• YR5PI – Ion A. Popescu, Str. 13 Septembrie 65, București VI
• YR5PN – Nicolae Penga, Str. 13 Septembrie 144, București VI
• YR5PP – Cezar Pavelescu, Str. Mărășești 3, Iași (Copou)
• YR5PQ – Constantin Petrescu, Str. Amardia 11, Craiova
• YR5RH – Lt. Gheorghe Popescu, Via A.A.R.U.S., București VI
• YR5RR – Căpitan Clement Demetrescu, Str. Dr. Paulescu 60, București
• YR5RX – Lt. Camil Raicu, Via A.A.R.U.S., București VI
• YR5RY – Eugen E. Agalidi, Str. Căpitan Preotescu 17, Aleea Ressel, București
• YR5SI – Nicolae Chirvasiu, Str. Leova 32, București
• YR5SM – Mihail Sarga, Str. Ștefan cel Mare 11/A, Satu- Mare
• YR5SP – Stelian Popescu, Regimentul 1 Transmisiuni, București
• YR5SS – Ștefan Simionescu, Str. Ion Băilescu 66, București
• YR5TB – Constantin Băileanu, Str. Grigore Ion 13, București
• YR5TI – Septimiu Trifu, Aleea Mântuleasa 7, București IV
• YR5TP – Tiberiu Popovici, Str. Negustori 5, Oradia Mare
• YR5UC – Umberto Emil Cives, Str. Vasile Lupu 37, Ploiești
• YR5VA – Aurel Vlaicu, Str. Paris 9, Cluj
• YR5VC – Victor Cantuniari, Str. Matei Basarab 33, București IV
• YR5VG – Vladimir Gheorghiu, Str. Căpitan Preotescu 17, București
• YR5VI – Iordan Vasilescu, Str. C. Conache 12, Ploiești
• YR5VX – Nicolae Golumbovici, Oficiul Poștal Timișoara
• YR5WG – Grigore Vasilescu, Str. Aquila 39, București VI
• YR5WW – Gheorghe Vasiescu, Str. M. Kogălniceanu 51, Arad
• YR5XJ – Ing. Constantin Dan, Com.Cliscăuți, Județul Hotin
• YR5YL – Maria Schmidt, Str. Șincai 2, Dorohoi
• YR5YR – D. Donciu, Str. Făinari 45, București
Notă – Indicativele de radioamatori au fost menționate și în cunoscuta publicație Radio AMATEUR – Call Book Magazine, ediția de primăvară 1939, pagina 266, listă care se va completa ulterior cu noi indicative.
DIN TRECUTUL AMATORISMULUI DIN ROMÂNIA
Articol extras din revista Sport și Tehnică nr. 2 – 1972
NOTĂ – Articol extras din revista SPORT și TEHNICĂ nr. 3/1970, pagina 20
Poetul Tudor ARGHEZI, într-o ipostază inedită: prozelit al aparatului de radio Atwater-Kent
Prin amabilitatea și disponibilitatea unui fidel vizitator al acestei pagini web, redăm mai jos, un document, de fapt o scrisoare laudativă adresată reputaților radiofoniști Nicolae LUPAȘ și Gheorghe MARCU, care au asigurat montarea și reglarea unui aparat de radio Atwater Kent la reședința scriitorului Tudor ARGHEZI, undeva la anul 1930.
Fără a face o analiză strict literară a acestei scrisori, vom constata originalitatea marelui poet și scriitor într-o ipostază inedită, neașteptată pentru critica literară în general, aceea de prozelit al folosirii aparatelor de radio, aflate în mare vogă la acea vreme.
Redăm mai jos conținutul scrisorii:
„Domnilor ingineri Lupaş şi Marcu,
Nu aş dori să jignesc excesiva dv. delicateţă, aducând un elogiu direct stilului dv., de oameni integrali şi de gentlemani, dar fără o introducere personală nu v-aş putea adresa o scrisoare de individ fermecat. Suferiţi vă rog un tir violent de elogii; căci sunt ca un ţăran care a pus mâna pe o mitralieră şi trage. Cu Atwater-Kentul dv. nu mă mai tem de nimic, nici de discreţia inginerilor care au avut supremul gust să-l prefere tuturor aparatelor existente şi să-l introducă în România.
În şapte ani de zile am încercat toate aparatele cu putinţă, unele aduse din străinătăţi depărtate, cu cheltueli monstruoase; altele construite în Bucureşti de „specialişti” (se găsesc pe toate drumurile şi sub toate firmele) din materiale foarte scumpe sau foarte eftine – indiferent – şi după scheme impecabile; altele însfârşit din comerţul curent. Cine vinde papuci sau scobitori de dinţi, trebuie neapărat – fără joc de cuvinte – să vândă şi aparate de radio.
Atwater-Kent e un lucru fără pereche: lădiţa lui, elegantă ca lucrurile japoneze, ţine Europa întreagă sub capac, în odaie. Pe când în toate celelalte aparate de radio postul Bucureşti cântă la toate staţiile din Europa, în Atwater Kent Bucureştii cântă numai acolo unde se cade să cânte. Cu un grad mai la dreapta intri de-a-dreptul în sala de concerte poloneză din Kattowitza iar mai la stânga cu un grad, treci în Toulousa franţuzească.
Mi se pare că această facultate rară a unui aparat de a nu face o unică mămăligă muzicală din toate posturile din Europa (am identificat până acum pe Atwater Kent 42 de posturi – şi mai sunt!) se chiamă selectivitate.
Altă calitate: Cu un singur buton, învârtit ca un robinet de baie la dreapta sau la stânga, te plimbi pe tot continentul şi te opreşti unde vrei. Atwater-Kent a simplificat natura. Ca să sbori, să umbli şi să stai ai nevoe de două aripi sau de două picioare (pe puţin!). Aparatul dv. stă şi merge cu un singur… buton. Fetiţa mea, numită Miţura, are cinci ani: aparatul îl reglează ea şi îşi alege, seara, din muzica europeană, ca să danseze împrejurul mesei, ce-i place.
Dacă aş adăoga că graţie dv., copiii mei au căpătat iacă de la 4 ani noţiunea continentală, politică şi geografică a Europei, a statelor şi a limbilor; noţiunea muzicii, a ritmului, a spectacolului şi a electricităţii, a distanţelor, a rotunjimii şi învârtirii pământului plus obişnuinţa uneltelor tecnice esenţiale cu vocabularul propriu – tot nu v-aş fi spus decât puţin din marile foloase intelectuale şi sufleteşti procurate în bordeiul meu de Atwater-Kent. Acest aparat, acest mare personagiu, este şi cel mai bun camarad. El ne întreţine optimismul, răbdarea necesară şi sănătatea ………..
Dar mi se pare, cu mâhnire, că trebue să mă opresc. A sunat cineva.
Al Domniilor Voastre devotat,
T. Arghezi, Bd. Elisabeta 42, Bucureşti”
Pentru conformitate,
Profesor Gheorghe COROAMĂ – Vicovu de Sus, Suceava
1 Martie 1936 – 1 Martie 2016
80 de ani de la înființarea Asociației Amatorilor Români de Unde Scurte
Răsfoind arhiva locației muzeale RADIONOSTALGIA-BRUSTURI, perioada interbelică, m-am gândit să aduc în spațiul virtual al zilelor noastre, ca un arc peste timp, un eveniment de excepție ce a marcat începutul radioamatorismului în România: înființarea ’’Asociației Amatorilor Români de Unde Scurte – A.A.R.U.S ’’.
Începuturile mișcării amatorilor de radio din țara noastră se constituie, undeva în anul 1925, când ia ființă ’’Asociația Prietenii Radiofoniei’’; după constituire, pionieri ai radioului au ţinut şi prima adunare a acestei asociaţii la 8.11.1925, stabilind în premieră orientarea activităţilor de viitor, precum şi dezvoltarea radiofoniei româneşti.
Radiofonia a evoluat în ţara noastră destul de anevoios, datorită unui ritm încetinit, mai ales în plan legislativ. Nu a existat un consens unanim în rândul politicienilor, sau a fost destul de restrâns, mai multă perseverenţă manifestând masele largi de amatori de radio, care prin activităţile lor realizau, în timp scurt, legături radio cu alţi amatori din străinătate sau recepţii radiofonice. Prin acţiunile lor radiofoniştii erau la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, corespondau şi făceau schimb de experienţă cu alţi colegi de peste hotare.
Preocuparea crescândă pentru construcţia de aparate radio şi efectuarea de legături telegrafice de amator a stârnit şi mai mult dorinţa de înfiinţare a unui organism care să reprezinte interesul tehnic şi aplicativ al acestuia. În acest context un moment important l-a constituit înfiinţarea la 18.03.1926 a ’’Asociaţiei Radio Craiova’’, punându-se astfel bazele radioamatorismului din ţara noastră. Câteva luni mai târziu, la 13.06.1926 s-a desfăşurat la Bucureşti primul ’’Congres al Radiofoniştilor Români’’ iniţiat de prof. Dragomir HURMUZESCU şi ing. Emil PETRAŞCU.
Creşterea nivelului de instruire în domeniul radioului şi amplificarea mişcării de amatori radio au constituit elemente esenţiale ale desfăşurării primului Congres al Amatorilor de Emisie din România, desfăşurat la 01.10.1933, manifestare ţinută sub emblema ’’Reţeaua de Emiţători Români’’. În acest context, pe plan organizaţional s-a impus cu necesitate legiferarea activităţii de radioamatori în ţara noastră, având ca model legislaţia existentă la acea vreme în alte ţări din Europa. În organizarea şi desfăşurarea acestui congres şi-au adus un aport incontestabil: Dr. Alexandru SAVOPOL, ing. Emil PETRAŞCU, ing. Paul POPESCU-MĂLĂEŞTI, ing. I.C. FLOREA, ing. Cezar BRĂTESCU, ing. Barbu DUMITRESCU şi mulţi alţii.
Interesul pentru radiofonie, telegrafie fără fir şi în general pentru experimentări era destul de ridicat, atât în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cât şi particular, foarte mulţi amatori realizând diverse construcţii radio, experimente hertziene, participarea la cursuri radio etc. Un rol important în acest context l-au avut publicațiile vremii, respectiv Radio Român și Radio-fonia care în paginile lor au publicat diverse scheme de aparate radio de recepție și emisie, constituind o puternică sursă de informare și documentare.
Dezvoltarea mişcării radioamatoriceşti a punctat în evoluţia sa şi desfăşurarea la Bucureşti a celui de-al doilea Congres al Amatorilor de Emisie în 23.12.1934. Punând bazele dezvoltării ulterioare şi legiferării radioamatorismului din ţara noastră, acest forum al amatorilor de emisie a creat condiţiile înfiinţării, doi ani mai târziu, a forumului reprezentativ al radioamatorilor şi legalizarea acestuia.
Sub egida Societăţii Generale a Radioamatorilor, organism recunoscut, dar, nelegiferat încă, a avut loc Congresul General al Radiofoniei la 17.02.1935. Au fost abordate probleme diverse, specifice radioamatorismului în creştere, dar, cel mai important punct l-a constituit ’’chestiunea autorizaţiilor de emisie’’. Acest fapt se datora ignoranţei manifestate de către Siguranţa Statului care nu era interesată a autoriza miile de amatori emiţători dornici de reglementarea legală a activităţii lor. Măsurile, uneori coercitive, luate împotriva amatorilor de emisie radio au făcut ca mulţi să lucreze clandestin, această îndeletnicire fiind considerată subversivă, iar delicvenţilor li se întocmeau fişe de urmărire şi, chiar confiscarea aparaturii. Se cerea astfel, încă o dată, dreptul la comunicare şi reglementarea emisiunilor de amatori pe unde scurte.
În condiţiile date, entuziasmul amatorilor a crescut şi mai mult, forţând organele puterii de la acea vreme să ia în considerare această stare de fapt. Astfel fiind situaţia, amatorii de emisie s-au reunit în primăvara anului următor, iar, la 01.03.1936 a avut loc Congresul Extraordinar al Radioamatorilor Emiţători din România.
În urma dezbaterilor avute, a problemelor care frământau miile de amatori din întreaga ţară şi dorinţei de afirmare pe plan extern, Congresul a hotărât înfiinţarea Asociaţiei Amatorilor Români de Unde Scurte(A.A.R.U.S.), primul organism reprezentativ, legal constituit, al tuturor radioamatorilor români.
O efervescență fantastică a acestei zile a făcut ca să vină în București radioamatori din întreaga țară, animați de dorința legiferării cât mai repede posibil a activității organizaționale a radioamatorilor români.
Desfășurarea acestei adunări, în baza convocării elaborate de comitetul însărcinat cu redactarea statutului asociației s-a finalizat cu alegerea comitetului de conducere a asociației, astfel:
Președinte – Dl. Dr. Alexandru SAVOPOL
Vicepreședinte – Dl. Ing. Paul POPESCU-Mălăești
Secretar – Dl. Ioan NICULESCU
Casier – Dl. Ing. ANDRIESCU V. Grigore
Cenzori – Dl. AGALIDI Eugen, Dl. Victor CANTUNIARI, Dl. Dr. Ion MILITARU
Cenzori supleanți – Părintele Ștefan RUSU, Dl. Anastase TRENTEA
Membrii – Dl. Florin DINESCU, Dl. Ing. Gheorghe C. ENESCU, Dl. Georges BENETAUD
Membru supleant – Dl. Vladimir GHEORGHIU
Pentru conducerea biroului de confirmări de recepție a fost delegat dl. Florin DINESCU
La acest moment au fost stabilite modalităţile de constituire a filialelor asociaţiei, pe regiuni şi oraşe, se pun bazele organizări noului sport ce avea să revoluţioneze lumea: radioamatorismul.
Pe lângă obiectivele de îndeplinit de către comitetul de conducere ales, au mai fost stabilite o serie de măsuri de ordin administrativ-financiar, după cum urmează:
- taxa de înscriere în asociație în cuantum de 100 Lei
- cotizația pe anul în curs în cuantum de 240 lei, plătibilă trimestrial
- taxa de dovadă de recepție expediată în valoare de 2 lei
- se fixează adunarea obligatorie lunară a comitetului, în ultima duminică a fiecărei luni
- obligativitatea secretariatului de a face cunoscut tuturor asociațiunilor din țară și străinătate înființarea A.A.R.U.S.
La terminarea adunării generale extraordinare a radioamatorilor, participanții procedează, în incheiere, la semnarea procesului verbal ce consfințește înființarea A.A.R.U.S.
Prima ședință a comitetului de conducere a asociației s-a desfășurat pe data de 29 martie 1936; în cadrul acestei ședințe, la propunerea d-lui Lt. Florin DINESCU, serviciul de QSL și corespondența aferentă a fost încredințată d-lui Victor CANTUNIARI. În cadrul ședinței a mai fost stabilită și prima CIRCULARĂ privind regulile traficului ce trebuie respectat de către amatorii YR5.
Componența comitetului de conducere al A. A. R. U. S. a suferit modificări de-a lungul anilor, urmare datorită, fie deceselor unor membri, fie concentrărilor de război și plecărilor pe front.
Cu toate că înființarea A. A. R. U. S. a adus un licăr de speranță, cel puțin din punct de vedere organizațional, pe plan legislativ rămânea neîmplinit visul radio-amatorilor de a avea dreptul liber la comunicare cu semenii din țară și străinătate.
Acest pas îmbucurător, nu a adus însă cu nimic mai aproape legiferarea mult așteptată; dimpotrivă a dezlănţuit din nou prigoana autorităților abilitate împotriva tuturor amatorilor români care emit sau vor emite.
În vederea legiferării legii amatorilor de emisiune, comitetul asociației avea să depună, în perioada următoare mari eforturi și rugăminți, implorând Marele Stat Major să plece urechea la apelul viitorilor săi telegrafiști combatanți; rugând Siguranța Generală să fie încredințată că amatorul de emisiune radio nu este un anarhist, ci un mare patriot; rugând Poșta să înțeleagă și să accepte amatorismul, și nu în ultimul rând Societatea de Radiodifuziune să cedeze și să fie într-un fel de acord cu necesitatea legiferării.
Pentru îmbunătățirea lucrului în traficul de amator A. A. R. U. S. s-a îngrijit ca amatorii (foniști sau telegrafiști) să aplice întocmai prevederile CIRCULARELOR care s-au emis încă după prima ședință a comitetului de conducere a asociației.
În plan organizaţional merită arătat şi faptul că prima Adunare Generală a Asociaţiei Amatorilor Românide Unde Scurtes-a desfăşurat pe data de 31.01.1937, asociaţie care cuprindea la acea dată 72 de membri şi un comitet de conducere. Subliniem rolul deosebit avut în organizarea şi aşezarea pe principii noi a radioamatorismului românesc a celor mai iluştri radioamatori: Alexandru SAVOPOL, Ion NICULESCU, Gheorghe ANDRIESCU, Victor CANTUNIARI, Paul CIOCOŞ, Anastase TRENTEA, Ştefan RUSU, Liviu MACOVEANU, Gheorghe ENESCU, Florian DINESCU, Septimiu TRIFU şi mulţi alţii.
Un an mai târziu, pe 10.01.1938 se împlinea marele vis al radioamatorilor români: recunoaşterea de către International Amateur Radio Union (IARU) a legalităţii asociaţiei nou înfiinţate şi deschiderea relaţiilor organizaţionale cu aceasta.
Manifestările pe plan naţional şi dorinţa de afirmare şi pe plan extern ale radioamatorilor au continuat cu multă insistenţă, presând legislativul să ia în considerare doleanţele lor şi promulgarea unei legi care să reglementeze regimul emiţătorilor.
După lungi tergiversări şi amânări, pe data de 27.04.1938, avându-se în vedere avizul Consiliului legislativ-secţia III şi jurnalul Consiliului de Miniştri se semnează ’’Decretul – Lege relativ la emisiunile radio-electrice’’, primul act normativ care reglementează, de facto, regimul emisiunilor radio-electrice ale radio-amatorilor din România.
Este util de remarcat, că la art. 2 din acest Decret-Lege se stipula faptul că ’’orice posesor al unui post de radio emisiune este obligat să aibă o autorizaţiune de instalare şi folosinţă din partea Ministerului Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, dată prin Direcţiunea tehnică de lucrări publice şi comunicaţii. Autorizaţiunea de instalare şi folosinţă va fi elaborată de Direcţiunea Generală a P.T.T. pe baza avizului comisiunii şi a votului afirmativ din partea Marelui Stat-Major şi al Ministerului de Interne, absolut necesare pentru admisibilitatea cerută’’.
Pentru a nu se crea interpretări eronate ale prevederilor actului normativ, la art. 4-5 se menţionează faptul că ’’radio-amatorii, posesori de posturi de emisiune radio-electrice, autorizaţi potrivit dispoziţiunilor prezentului decret-lege, nu au voie să facă nici un fel de emisiune cu caracter de radio-difuziune……….şi să aibă certificate de amatori, obţinute pe baza unor examene de capacitate’’.
Apariţia acestui act normativ a permis, mai departe, la ’’aderarea la condiţiunile generale tehnice şi de exploatare prevăzute în regulamentul internaţional al radio comunicaţiilor, în Aranjamentul de la Haga, precum şi la celelalte aranjamente şi Convenţiuni la care Statul Român a ratificat’’.
Reglementarea juridică a activităţii radioamatorilor români a fost pecetluită, astfel că de acum înainte, în evoluţia sa, radioamatorismul românesc se va situa, cu excepţia unei perioade scurte, în centrul atenţiei forurilor statului român.
Activitatea A.A.R.U.S. a continuat să se desfășoare într-un ritm mai lent în anii următori, datorită condițiilor războiului și interzicerii activității amatorilor de emisie; în perioada 1939-1944, comitetul de conducere al A.A.R.U.S. a rămas același, întreaga activitate axându-se pe publicarea articolelor de specialitate în revistele Radio Universul și Radio România în cuprinsul cărora a continuat să fie editat YR5-Buletin, evident cu un conținut mai redus privind activitatea amatorilor din țară.
Asociația își va relua activitatea după mai mulți ani, fiind recunoscută ca persoană juridică la 02.10.1948 sub denumirea de Asociația Amatorilor de Unde Scurte din România (A. A. U. S. R.); la constituire, asociația avea următorul colectiv de conducere:
Președinte – Ernest GROSS
Vicepreședinte – Cezar IONESCU
Secretar – Vintilă GOLUMBOVICI
O dată cu legalizarea noii asociații, activitatea radioamatorilor din țara noastră devine tot mai intensă, se emit noile autorizații pentru amatorii emițători și receptori, se organizează filiale la nivelul regiunilor și orașelor, se organizează primele concursuri în eter ș.a.
Sub această denumire asociația își va continua activitatea până în primăvara anului 1950, ulterior schimbându-și denumirea în Asociația Radioamatorilor de Emisie și Recepție de unde scurte din R.P.R.( A. R. E. R ).
Instaurarea regimului burghezo-democratic, ulterior a regimului totalitar au făcut ca sportul radio, cum era denumit radioamatorismul, să capete noi valențe și dimensiuni determinate de noua orânduire. În acest context trebuie menționată preluarea și coordonarea activității radioamatorilor de către Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.) în perioada 1954-1960.
În această perioadă A.V.S.A.P. înființată după modelul D.O.S.A.A.F. la Moscova, a concentrat sporturile tehnico-aplicative, incluzând și radioamatorismul, în pregătirea multilaterală a tinerilor, la educarea lor în spiritul dragostei și devotamentului nemărginit față de patrie și popor.
Pășind alături de asociațiile surori din țările de democrație populară (U.R.S.S., R.P. Ungară, R.S. Cehoslovacă, R. P. Polonă, R.D. Germană ș.a.) A.V.S.A.P. prin activitățile întreprinse, a dat un nou imbold mișcării de radioamatori din țara noastră asigurându-i un caracter larg de masă. În acest context și radioamatorii încep să devină un factor activ în opera de ridicare a nivelului tehnic al maselor muncitorești pentru construirea și consolidarea socialismului în țara noastră.
Prin încadrarea radioamatorismului în coordonarea A.V.S.A.P. se poate spune că s-au putut crea condițiile necesare pentru dezvoltarea acestuia, deschizând-se perspectiva unei activități mult diversificate cu accent pe specializarea unui număr mare de tineri dornici să îmbrățișeze tainele acestui sport și să abordeze apoi și alte domenii mai pretențioase ale radiotehnicii și electronicii.
Dată fiind noua orientare politică în domeniul sportului de masă, misiunea A.V.S.A.P. se va încheia, locul acesteia fiind preluat, temporar, de o nouă structură înființată în anul 1960, respectiv, Federația Sportului Aviatic și Radio (F.S.A.R.) organ care va conduce, controla și îndruma întreaga activitate a radioamatorilor din R.P.Romînă prin comisia special înființată – Comisia Centrală a Sportului Radio (C.C.S. R.).
Componența acestei comisii a fost următoarea:
Președinte – Constantin PĂUCĂ
Vicepreședinți – Victor NICOLESCU, Petre CESAR
Secretar – Josef PAOLAZZO
Membri – Boris BANȚGAF, Petre CRISTIAN, Nicolae DRĂGULEANU, Liviu MACOVEANU, Ion PANTEA, Mihai TANCIU, Ion VIDRAȘCU
În spiritul acestei orientări comisia își va aduce o contribuție substanțială la activizarea asociațiilor și cluburilor sportive în scopul atragerii pe scară largă în mișcarea de radioamatorism a tuturor iubitorilor acestui sport, în perfecționarea măiestriei sportivilor, a educației lor patriotice și în lărgirea bazei materiale a radiocluburilor din țară.
Comisia va activa sub această denumire până în vara anului 1967, când pe baza Hotărârii Consiliului Național de Educație Fizică și Sport (C.N.E.F.S.) se va transforma în Federația Română de Radioamatorism (F.R.R.) având statut și regulament de organizare și funcționare.
Noul organism creat va avea misiunea nobilă de a transpune în practică ansamblul măsurilor adoptate pentru înfăptuirea sarcinilor trasate pe linie de partid și de stat pentru ca mișcarea sportivă din România să devină tot mai performantă.
În baza hotărârilor C.N.E.F.S. activitatea radioamatorilor prinde noi contururi, atât din punct de vedere organizațional cât și al diversificării activităților. Astfel, la nivelul județelor și orașelor, începând cu anul 1968 se înființează radiocluburi județene și orășenești coordonate de comisii județene de radioamatorism.
Aceste comisii de la nivelul județelor și-au desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile statutului F.R.R. asigurând îndeplinirea planurilor anuale și organizarea competițiilor de radioamatorism, îndrumarea și coordonarea filialelor, a loturilor sportive și a radioamatorilor.
Potrivit Hotărârilor elaborate de organele de partid și de stat au fost stabilite planuri de măsuri pe mai mulți ani vizând dezvoltarea activității de radioamatorism pe următoarele direcții:
- dezvoltarea largă a activității de masă în cadrul competițiilor naționale DACIADA
- cuprinderea într-o măsură cât mai mare a tineretului în practicarea activității de radioamatorism
- integrarea tot mai deplină a radioamatorismului în dezvoltarea multilaterală a personalității umane
- sporirea eficienței activității de radioamator în sistemul de învățământ de toate gradele
- lărgirea sferei de cuprindere a oamenilor muncii în practicarea diferitelor ramuri specifice
- ridicarea nivelului general al activității sporive de performanță în domeniu
- asigurarea dezvoltării tuturor ramurilor radioamatorismului
- creșterea rolului și a responsabilității comisiilor județene de radioamatorism
- dezvoltarea bazei de masă a sportului de performanță ale tuturor ramurilor
- asigurarea pregătirii temeinice a cadrelor necesare activității specifice radioaamatorismului
- utilizarea judicioasă și dezvoltarea bazei materiale a activității de radioamator
Menținând dezvoltarea activității de radioamator pe aceste direcții de acțiune, F.R.R., încă de la înființare, și-a canalizat energia și eforturile pe o perioadă îndelungată (peste 20 de ani), timp în care putem afirma că radioamatorismul din România a ajuns la cote înalte, atât ca performanțe, cât și ca dezvoltare și emancipare pe plan intern și internațional.
După căderea regimului totalitar în decembrie 1989, menținându-și aceeași titulatură, F.R.R. și-a reorientat activitatea, fără a fi sub presiunea organelor de partid, reprezentând o organizație apolitică a adus un suflu nou, democratic pe următoarele direcții:
– creşterea semnificativă a numărului de membri cotizanţi la nivelul radiocluburilor şi asociaţiilor afiliate la F.R.R.
– îmbunătăţirea dotărilor tehnice ale radioamatorilor şi cluburilor afiliate
– definitivarea problemelor de legislaţie privind activitatea de radioamatorism
– creșterea nivelului de impact social al mişcării de radioamatorism
– creşterea calificării radioamatorilor, a calităţii traficului radio şi a participării masive în competiţiile interne şi internaţionale
Activitatea radioamatorilor din România a fost prezentată atât în paginile buletinelor informative ale F.R.R. cât și în paginile unor reviste consacrate ale vremii: RADIOAMATORUL, Pentru APĂRAREA PATRIEI, SPORT și TEHNICĂ, TEHNIUM, ulterior în RADIOAMATOR YO, RADIOCOMUNICAȚII și RADIOAMATORISM, precum în mass-media centrală și locală.
Ca un arc peste timp, acum la cei 80 de ani de la înființarea primei asociații legitime care să reprezinte amatorii de radio din România, se cuvine să aducem prinosul nostru de recunoștință celor care, în ciuda dificultăților întâmpinate, au reușit să aducă în legalitate radioamatorismul românesc.
Pentru conformitate,
Colonel (r) inginer UNGUR FLORIAN – YO5BWQ
INDICATIVELE FOLOSITE DE RADIOAMATORII ROMÂNI DE-A LUNGUL TIMPULUI
| Ani | CV5 | BR5 | ER5 | YP5 | YR5 | YO | YO2-YO9 |
| 1926 | |||||||
| 1927 | |||||||
| 1928 | |||||||
| 1929 | |||||||
| 1930 | |||||||
| 1931 | |||||||
| 1932 | |||||||
| 1933 | |||||||
| 1934 | 01.01 | ||||||
| 1935 | |||||||
| 1936 | 01.03. | 01.03. | |||||
| 1937 | |||||||
| 1938 | |||||||
| 1939 | |||||||
| 1940 | |||||||
| 1941 | |||||||
| 1942 | |||||||
| 1943 | |||||||
| 1944 | |||||||
| 1945 | |||||||
| 1946 | |||||||
| 1947 | |||||||
| 1948 | 25.02. | ||||||
| 1949 | 03.01. | 23.08. | |||||
| 1950 | |||||||
Legenda:
Prescurtările indicativelor au reprezentat următoarele:
CV – De la CraioVa
BR – De la Balcani România
ER – De la Europa România
Celelalte prefixe, respectiv YP5, YR5, YR, YO au fost stabilite prin reglementări ale International Amateur Radio Union;
Din anul 1950 radioamatorii din România au mai folosit și indicativele speciale YP, YQ și YR cu prilejul unor evenimente și manifestări specifice.
ÎNCEPUTURILE RADIOAMATORISMULUI YO
Mișcarea radioamatoricească în perioada postbelică până la instaurarea regimului de democrație populară
1945-1950- Deşi războiul se terminase de ceva vreme şi în ţară s-au întreprins măsurile necesare refacerii economice, pe plan radioamatoricesc lucrurile stagnează, în primul rând datorită noii orânduiri ce avea să se instaleze, cu predilecţie după martie 1946. Reformele în plan economic, politic, militar şi nu în ultimul rând social-cultural au ‘’lăsat’’ la urmă aspectele legate de reluarea radioamatorismului în ţara noastră.
După război, chiar dacă activitatea radioamatorilor nu a fost legalizată, mulți amatori și-au reluat activitatea operând clandestin în benzile alocate.
Pentru a păcăli autoritățile unii dintre amatori și-au șters ultima literă din indicativul avut înainte de război, cum au fost:
– YR5B – Augustin MITYKO – ex. YR5BF
– YR5I – Ionel PANTEA – ex. YR5IT
– YR5M – Liviu MACOVEANU – ex. YR5ML
– YR5V – Valeriu VASILESCU – ex. YR5VV
– YR5P – Cezar PAVELESCU – ex. YR5PP
Regretabil, mulţi dintre aceştia au fost desconspiraţi şi apoi arestaţi sub diferite motive. fiind consideraţi, pe nedrept, uneltitori şi duşmani ai poporului, totodată li s-a confiscat întreaga aparatură.
În toamna anului 1946, un grup de radioamatori au adresat o petiție către Ministerul Forțelor Armate și Ministerul de Interne prin care s-a solicitat legalizarea activității radioamatorilor din România; din acest grup au făcut parte următorii:
– Ernest GROSS
– Cezar IONESCU
– Vintilă GOLUMBOVICI
– Paul POPESCU-MĂLĂIEȘTI
– Mihai VASILIU
– Cezar PAVELESCU
– Trifu SEPTIMIU
– George CRAIU
– Liviu MACOVEANU
– Ion CIOC
– Ștefan STĂNESCU
– Iani TEODORESCU
Prin efortul și contribuția acestora a fost înființată Asociația Amatorilor de Unde Scurte din România – A.A.U.S.R. care a fost legalizată la Tribunalul Ilfov pe data de 02.10.1948 și publicat în MONITORUL OFICIAL din 16.10.1948.
După legalizarea asociației, începând cu anul 1949, începe procesul de autorizare a radioamatorilor, primul fiind autorizat ing. Ernest GROSS – YO3AA, urmat de ing. Dan CONSTANTIN – YO2BU. În cursul aceluiași an au mai fost autorizați următorii:
– George CRAIU – YO3RF
– Cezar PAVELESCU – YO3GK
– Ionel PANTEA – YO3RI
– Gheorghe BĂNOIU – YO3GT
– Oleg STRUMSCHI – YO3GY
– Vasile ILIAȘ – YO4CR
– Vasile PAVEL – YO5LC
– Dorel ȚANU – YO8RL
De la această dată activitatea radioamatorilor este legalizată, urmând o perioadă de relansare a acesteia, radioamatorii folosind noul prefix stabilit pentru România-YO utilizat până în prezent. Activitatea specifică s-a reluat cu multă timiditate, astfel că primele indicative YO autorizate se vor auzi în eter de abia în cursul lunii august 1949, an în care s-au organizat şi desfăşurat primele concursuri în eter.
Evoluția sportului radio în perioada consolidării regimului popular din România
- 1951-1961 – Activitatea de radioamatori cunoaşte în această perioadă o revigorare puternică ce s-a materializat atât în plan organizaţional cât şi legislativ. În planul organizaţional trebuie remarcat faptul că Asociaţia Amatorilor de Unde Scurte din România (A.A.U.S.R.) şi-a schimbat denumirea în Asociaţia Radioamatorilor de Emisie şi Recepţie (A.R.E.R.) având un nou statut. Apare şi primul Buletin A.R.E.R. în cursul anului 1951(martie-aprilie) cu un conţinut bogat în articole specifice pentru radioamatorii de emisie-recepţie şi receptori. În plan legislativ se remarcă apariţia regulamentului radioamatorilor, autorizaţi pe districte (2-Timişoara, 3-Bucureşti, 4-Constanţa, 5-Sighet, 6-Tulgheş, 7-Craiova, 8-Bacău)
- La finele lunii aprilie 1951 în țara noastră au fost autorizate 41 de indicative districtuale, astfel:
- YO2 – BC; YO2BF; YO2BU; YO2CD; YO3AA; YO3AB; YO3AD; YO3AG; YO3AI; YO3AN; YO3AR; YO3AX; YO3GA; YO3GB; YO3GE; YO3GH; YO3GK; YO3GL; YO3GO; YO3GT; YO3GY; YO3RA; YO3RC; YO3RD; YO3RE; YO3RF; YO3RI; YO3RM; YO3RV; YO3RZ; YO3VI; YO3WL; YO3ZC; YO3ZR; YO4CR; YO5DC; YO5LC; YO6CA; YO6VG; YO7FX; YO8RL
- Sediile districtelor au suferit modificări mai ales în urma reorganizării administrativ-teritoriale a R.P.Romîne din perioada respectivă; în acelaşi plan se evidenţiază şi decretele emise de Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor care vizau activitatea specifică a radioamatorilor.
SITUAȚIA AUTORIZĂRII STAȚIILOR DE RADIOAMATORI DE EMISIE-RECEPȚIE
la 1 August 1955
| Districtul | Stații colective | Stații individuale |
| 2 | 1 | 6 |
| 3 | 1 | 37 |
| 4 | 1 | 3 |
| 5 | – | 2 |
| 6 | 1 | 8 |
| 7 | – | 2 |
| 8 | – | 4 |
| TOTAL | 4 | 62 |
| Districtul | Stații colective | Stații individuale |
| 2 | YO2KAB | YO2AU, YO2BF, YO2BG, YO2BN, YO2BR, YO2VM |
| 3 | YO3RCC | YO3AA, YO3AG, YO3AQ, YO3AR, YO3AX, YO3CA, YO3CJ, YO3CM, YO3CV, YO3CW, YO3CZ, YO3FA, YO3FT, YO3FZ, YO3GE, YO3GL, YO3GM, YO3GT, YO3GY, YO3HI, YO3LM, YO3RA, YO3RC, YO3RD, YO3RE, YO3RF, YO3RI, YO3RZ, YO3UA, YO3UD, YO3UP, YO3UR, YO3VA, YO3VI, YO3VU, YO3ZC, YO3ZR |
| 4 | YO4KCA | YO4CR, YO4DX, YO4WV |
| 5 | – | YO5CU, YO5LC |
| 6 | YO6KBA | YO6AL, YO6AW, YO6CD, YO6CG, YO6CJ, YO6VG, YO6XF, YO6XO |
| 7 | – | YO7DU, YO7FX |
| 8 | – | YO8CF, YO8KS, YO8MB, YO8RL |
NOTĂ – Datele sunt menționate în broșura RADIO nr. 8/1955, pagina 31-32
Broșura RADIO se difuzează odată cu ARIPILE PATRIEI, revista lunară a Asociației Voluntare pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.)
În perioada menţionată au apărut nenumărate lucrări privind radiotehnica şi radioamatorismul, atât traduceri cât şi autohtone; în acest context se numără revistele RADIOAMATORUL (revistă lunară a A.V.S.A.P. şi M.P.Tc.), Pentru APĂRAREA PATRIEI, broşura RADIO şi altele.
Trebuie menţionat faptul că începând cu anul 1954 activitatea radioamatorilor a fost trecută sub tutela Asociaţiei Voluntare pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.) organism însărcinat cu pregătirea maselor largi populare în diferite domenii tehnico-aplicative (auto, transmisiuni, radioamatori, paraşutism, aeromodelism, tir sportiv, ş.a.). Având ca model concepţia şi politica sportivă a D.O.O.S.A.F.(Organizaţie sportivă paramilitară în Uniunea Sovietică) noul organism patriotic creat în ţara noastră avea rolul monopolizării sporturilor de masă, linie politică trasată de fostul P.M.R. (Partidul Muncitoresc Romîn). Apariţia acestei asociaţii şi mai ales a broşurii RADIO a însemnat, totuşi, un real sprijin pentru mişcarea de radioamatorism din ţara noastră. Această ‘’sovietizare’’ a mişcării sportive din România a ţinut câţiva ani, cu bune şi cu rele pentru radioamatorismul românesc. În anul 1955 s-au organizat pentru prima dată în ţara noastră concursuri de radiotelegrafie de viteză la sală, adevărate competiţii de masă în care au fost antrenaţi sute de radiotelegrafişti. De asemenea, expoziţiile de construcţii executate de radioamatori au evidenţiat cu prisosinţă elanul creator şi competenţa tehnică a radioamatorilor români.
În anul 1957 a apărut Regulamentul radioamatorilor din R.P.R.. un document istoric am putea spune, multe dintre capitole având conotaţii actuale. Statistic, la începutul anului 1957 în lista staţiilor autorizate existau 18 radiocluburi şi 92 de staţii individuale, numărul celor pasionaţi crescând an de an.
Radioamatorismul anilor august 1955 – ianuarie 1957
Activitatea radioamatorilor s-a desfășurat în conformitate cu prevederile STATUTULUI RADIOCOMUNICAȚIILOR și a REGULAMENTULUI RADIOAMATORILOR din R.P.ROMÎNĂ existente la acea vreme.
Zonele de radioamatori sunt conform hărții de mai sus, zone ce includeau regiunile istorice ale României conform administrației teritoriale din acele timpuri.
Numărul stațiilor de emisie-recepție autorizate la finele anului 1956
– stații colective de emisie – 18
– stații individuale – 92 – dispuse pe zonele 2-8, după cum urmează:
YO2 – 5 stații colective; 11 stații individuale
YO3 – 4 stații colective; 49 stații individuale
YO4 – 1 stație colectivă; 4 stații individuale
YO5 – 2 stații colective; 7 stații individuale
YO6 – 3 stații colective; 10 stații individuale
YO7 – 1 stație colectivă; 5 stații individuale
YO8 – 2 stații colective, 6 stații individuale
NOTĂ – Datele statistice sunt conforme cu cele prezentate în revista RADIOAMATORUL nr. 1/1957
DINAMICA AUTORIZĂRII STAȚIILOR DE RADIOAMATORI
SITUAȚIA CU DINAMICA AUTORIZĂRII STAȚIILOR COLECTIVE DE RADIOAMATORI
| Detalii | Districtul 2 | Districtul 3 | Districtul 4 | Districtul 5 | Districtul 6 | Districtul 7 | Districtul 8 | Total |
| 1951 | – | – | – | – | – | – | – | – |
| 1955 | 1 | 1 | 1 | – | 1 | – | – | 4 |
| 1957 | 5 | 4 | 1 | 2 | 3 | 1 | 2 | 18 |
SITUAȚIA CU DINAMICA AUTORIZĂRII STAȚIILOR INDIVIDUALE DE EMISIE-RECEPȚIE
| Detalii | Districtul 2 | Districtul 3 | Districtul 4 | Districtul 5 | Districtul 6 | Districtul 7 | Districtul 8 | Total |
| 1951 | 4 | 30 | 1 | 2 | 2 | 1 | 1 | 41 |
| 1955 | 6 | 37 | 3 | 2 | 8 | 2 | 4 | 62 |
| 1957 | 11 | 49 | 4 | 7 | 10 | 5 | 6 | 92 |
NOTĂ – La nivelul anului 1960 în ţara noastră erau autorizaţi 334 de radioamatori de emisie-recepție, 45 cluburi și 1380 stații de recepție individuale.
Fără a face un bilanţ al activităţii radioamatorilor din România în toţi aceşti ani, trebuie remarcat faptul că au fost multe realizări concretizate în ridicarea nivelului de pregătire tehnico-sportivă a celor autorizaţi ca emiţători şi receptori, dar şi radioamatorii constructori; au fost dezvoltate unele ramuri noi ale radioamatorismului cum au fost vânătoarea de vulpi, poliatlonul radio, telegrafia de sală; activitatea competiţională s-a dezvoltat prin creşterea numărului de staţii individuale şi de club în cadrul concursurilor interne şi internaţionale.
În plan organizaţional au fost înfiinţate noi radiocluburi regionale şi secţii de radioamatori în cadrul cluburilor şi asociaţiilor sportive.
RADIOAMATORISMUL ÎN 1962
Începutul noului an constituie un bun prilej de a analiza, pe scurt, cîteva din aspectele activității radioamatorilor noștri și totodată de a arunca o privire spre obiectivele viitoare.
În anul 1962 au stat în fața radioamatorilor din țara noastră următoarele obiective principale: dezvoltarea activității în rîndul maselor de tineri, ridicarea nivelului de pregătire tehnico-sportivă a radioamatorilor autorizați, stabilirea unor rezultate cît mai bune în concursurile interne și internaționale.
Muncind pentru realizarea acestor obiective, unele comisii regionale de radioamatori, sprijinindu-se pe un larg activ obștesc, au reușit să obțină rezultate bune, în special în atragerea tinerilor în practicarea radioamatorismului.
Astfel, Radioclubul regional Bacău a organizat la Onești un curs care a fost urmat de peste 30 de muncitori, elevi, tehnicieni. Radioclubul regional Brașov, organizînd cursuri de pregătire la Sibiu, Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc și Făgăraș a eliberat, în urma examenelor, peste 70 noi certificate de radioamatori; rezultate bune au mai obținut radiocluburile regionale Crișana și Banat.
În scopul îmbunătățirii activității, în general, și în special pentru popularizarea noilor ramuri de activitate (vînătoarea de vulpi și poliatlonul radio), C.C.S.R. a invitat la desfășurarea campionatelor republicane din anul 1962 un număr de instructori de la regiuni, care au făcut cu acest prilej un prețios schimb de experiență și și-au însușit cunoștințe utile în ceea ce privește organizarea unor asemenea întreceri.
Metoda schimbului de experiență a fost folosită și de unele radiocluburi regionale. Se pot cita din acest punct de vedere radiocluburile Bacău, Baia Mare, Galați și Cluj.
Pentru a atrage tot mai mulți tineri în practicarea radioamatorismului este necesar să se înființeze noi secții de radioamatori în cadrul cluburilor și asociațiilor sportive, bineînțeles, acolo unde există posibilități. Înființarea unor stații colective de recepție sau emisie-recepție în cadrul acestor secții ar atrage mulți tineri în practicarea sportului radioamator. Este edificator, în acest sens, exemplul regiunilor Galați, Ploiești, Dobrogea și Banat, unde au luat ființă 15 noi stații colective.
Ridicarea nivelului tehnico-sportiv al radioamatorilor autorizați a constituit o preocupare pentru unele comisii regionale. Astfel, în regiunile Bacău, Galați, Banat, Iași, Cluj, Brașov și Mureș-Autonomă Maghiară, peste 50 de sportivi radioamatori au obținut, în urma examenului, certificate de clasă superioară. Lucrul acesta îi va ajuta la obținerea unor rezultate mai bune în concursurile interne și internaționale, deoarece vor putea lucra cu putere mărită. Este regretabil însă că acest lucru nu a fost înțeles și de comisiile regionale Crișana, Dobrogea, Ploiești și Hunedoara, unde numărul sportivilor de clasă este foarte scăzut.
În anul 1962 activitatea competițională a fost mai bogată decît în anii trecuți. În cadrul campionatului de vînătoare de vulpi s-a remarcat pregătirea bună a sportivilor din Cluj, București și din alte regiuni. Totuși lipsa de experiență, slaba pregătire fizică, ca și nivelul tehnic scăzut al aparatelor de recepție, au făcut ca rezultatele să nu fie mulțumitoare.
Campionatul de poliatlon radio a atras un număr destul de mare de concurenți. Totuși, rezultate bune s-au obținut numai la proba de lucru în rețea. S-a constatat și cu acest prilej o slabă pregătire la proba de recepție și la proba de marș după azimut.
În anul ce a trecut radioamatorii noștri au participat la concursul de poliatlon radio de la Moscova și la cel de vînătoare de vulpi de la Harrachov (R.S.C.). Datorită lipsurilor care au ieșit în evidență și la concursurile interne, rezultatele obținute de reprezentanții noștri au fost slabe.
Rezultate mai bune au fost realizate la concursurile de unde ultrascurte, evidențiindu-se în special radioamatorii din regiunile Cluj și Maramureș. Trebuie să menționăm ca un fapt negativ anularea campionatului republican de UUS, deși numeroși radioamatori se pregătiseră pentru a participa.
În domeniul undelor scurte și în anul 1962 s-au obținut o serie de rezultate valoroase. Astfel, la concursul OK-Dx organizat de Radioclubul Centralal R.S.Cehoslovace, radioamatorii Macoveanu Liviu, Pantea Ion, Demianovschi Victor și Giurgea Andrei, precum și stația colectivă YO6KBA din Brașov, s-au clasat pe primele 10 locuri în întrecerea cu peste 500 de stații din 40 de țări. Participînd cu 37 de stații, țara noastră a ocupat în clasamentul general locul al doilea. Un frumos succes s-a obținut și în tradiționalul concurs CQ Mir organizat de Radioclubul Central al U.R.S.S.; s-au evidențiat cu acest prilej stațiile individuale YO4RD, YO3RI, YO9HC, YO7DZ și stațiile colective YO2KAB Și YO4KCA. La concursul HA organizat de Radioclubul Central al R. P. Ungare au obținut un frumos succes radioamatorii din Zalău grupați în jurul stației colective de recepție YO5-195, care s-a clasat pe locul I la categoria respectivă. În alte concursuri internaționale s-au evidențiat stațiile YO2BU, YO2BB (ambele din Timișoara), YO6XI (Sibiu), YO9IA (Ploiești) și stațiile colective YO3KPA (Palatul Pionierilor București), YO7KAJ (Radioclubul Oltenia) și YO9KAG (Radioclubul Ploiești).
Rezultatele bune obținute se datoresc activității depuse de sportivii radioamatori, precum și sprijinului primit din partea unor organe U.C.F.S. Astfel, consiliile regionale U.C.F.S. Bacău, Galați și Brașov, se preocupă permanent și sprijină efectiv activitatea comisiilor regionale și a radiocluburilor. Un exemplu edificator îl constituie realizarea C.S.O. Brăila, care cu sprijinul organelor locale de partid și de stat a amenajat un radioclub model, în care se desfășoară o bogată activitate.
Mai sînt însă unele organe U.C.F.S. printre care putem arăta Consiliile regionale Iași, Banat, Cluj care acordă numai un sprijin sporadic și insuficient comisiilor și radiocluburilor respective. Faptul acesta se datorește, desigur, subaprecierii activității atît de interesante și utile, care este radioamatorismul.
*
O dată cu începerea activității în noul an, comisiile regionale, sprijinite de consiliile regionale U.C.F.S. trebuie să analizeze temeinic lipsurile care au existat în anul 1962, să ia măsuri pentru lichidarea lor și să stabilească cele mai importante sarcini pentru pregătirea și perfecționarea radioamatorilor în anul 1963. Folosind experiența acumulată, comisiile regionale trebuie să întocmească planuri de pregătire a echipelor de vînători de vulpi și de poliatlon radio. Un accent deosebit trebuie pus pe pregătirea fizică generală pentru ambele probe, pe construirea sau adaptarea receptoarelor necesare; de asemenea, este necesar să fie pregătiți radiotelegrafiștii în condiții cît mai apropiate de cele existente în concursuri.
Totodată radioamatorii trebuie mobilizați nu numai pentru a participa la concursuri, cît și pentru a trece normele de clasificare sportivă. Există toate condițiile pentru ca în anul 1963 radioamatorii noștri să obțină rezultate și mai bune decît în anii precedenți.
Secretar Comisia Centrală a Sportului Radio
Josef PAOLAZZO – YO3JP
Articol preluat din revista Sport și Tehnică nr. 1/1963, pagina 22
Pentru conformitate,
Colonel (r) ing. UNGUR FLORIAN – YO5BWQ
SITUAȚIA AUTORIZĂRII RADIOAMATORILOR DIN ROMÂNIA
la data de 15 iunie 1962
Din evidența indicativelor de radioamator aflată la Federația Sportului Aviatic și Radioamator la mijlocul lunii iunie 1962 rezultă următoarele:
| Stații colective | 52 |
| Stații individuale având prima literă | |
| A | 24 |
| B | 26 |
| C | 26 |
| D | 26 |
| E | 25 |
| F | 23 |
| G | 25 |
| H | 13 |
| I | 15 |
| J | 22 |
| L | 24 |
| M | 18 |
| N | 16 |
| O | 10 |
| P | 10 |
| Q | 1 |
| R | 14 |
| S | 24 |
| T | 19 |
| U | 4 |
| V | 4 |
| W | 24 |
| Z | 26 |
| X | 14 |
| Y | 4 |
| TOTAL stații individuale | 437 |
| TOTAL STAȚII AUTORIZATE | 489 |
EMANCIPAREA RADIOAMATORISMULUI ȘI APARIȚIA PRIMEI LISTE OFICIALE CU STAȚIILE YO
SITUAȚIA STATISTICĂ A STAȚIILOR DE RADIOAMATORI AUTORIZATE
la 31 martie 1969
| Zone | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | T O T A L |
| Stații individuale | 114 | 262 | 103 | 176 | 121 | 76 | 107 | 94 | 1053 |
| Stații colective | 13 | 11 | 16 | 22 | 20 | 6 | 8 | 11 | 107 |
| T O T A L | 127 | 273 | 119 | 198 | 141 | 82 | 115 | 105 | 1160 |
STUDIU COMPARATIV
privind evoluția radioamatorismului din România între anii 1969-1979
1969
| Zone | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | T O T A L |
| Stații individuale | 114 | 262 | 103 | 176 | 121 | 76 | 107 | 94 | 1053 |
| Stații colective | 13 | 11 | 16 | 22 | 20 | 6 | 8 | 11 | 107 |
| T O T A L | 127 | 273 | 119 | 198 | 141 | 82 | 115 | 105 | 1160 |
1979
| Zone | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | T O T A L |
| Stații individuale | 266 | 359 | 196 | 316 | 226 | 145 | 235 | 177 | 1920 |
| Stații colective | 43 | 22 | 29 | 44 | 41 | 24 | 35 | 31 | 269 |
| T O T A L | 309 | 381 | 225 | 360 | 267 | 169 | 270 | 208 | 2189 |
NOTĂ – Studiul s- efectuat pe baza înscrisurilor oficiale aflate în evidența FEDERAȚIEI ROMÂNE DE RADIOAMATORISM din anii menționați.
Pentru conformitate, Colonel (r) inginer UNGUR FLORIAN – YO5BWQ
Lasa un comentariu